Spălarea se rezumă, de cele mai multe ori, numai la spălarea vulvei şi a zonei genitale exterioare – zona perineală şi anusul. La vulvă este important ca zonele din jurul labiilor (acele „cute” de piele care înconjoară intrarea în vagin şi uretra) şi zona clitorisului să fie menţinute curate. Ca şi în cazul penisului, între labii şi sub „capişonul” clitorisului se pot aduna secreţii care în timp să provoace iri¬taţii sau infecţii. Este optimal de a spăla organele genitale de două ori pe zi cu apa preferabil fiartă şi zona în jurul anusului – cu săpun de copii.
În mod normal, spălăturile vaginale nu sunt necesare, vaginul are o activitate de auto-curăţare, iar mediul vaginal este acid în aşa fel încât nu permite dezvoltarea bacteriilor „rele”. Spălăturile vaginale se recomandă numai în cazuri speciale şi numai medicul (care le şi recomandă) este în măsură să ştie dacă aceste spălaturi au un potenţial benefic în cazul respectiv. În rest, nu se recomandă spălături intravaginale, fiindcă există riscul apariţiei unor dereglări în flora vaginală, ceea ce poate declanşa o infecţie prin faptul că mediul nu mai controlează dezvoltarea bacteriilor.
În cazul în care este vorba despre spălături intravaginale după contactul sexual, din nou, nu este cazul – dacă s-a folosit prezervativul nu este nici un fel de motiv să se spele vaginul, dacă nu s-a folosit prezervativul cu atât mai puţin, fiindcă jetul de apă sau degetul folosit la spălare poate împinge spre interior sperma în loc să o scoată, şi de aici creşte probabilitatea apariţiei unei sarcini care s-a voit a fi evitată prin spălare.
Sângerarea menstruală nu mai trebuie să fie un „subiect interzis”. Învăţaţi caracteristicile sânge-rării menstruale pentru a putea folosi cea mai bună metodă de protecţie pentru această perioadă, pentru a putea detecta orice fel de situaţie anormală.
Igiena intimă în perioada sângerării menstruale înseamnă folosirea unor absorbante care să se potrivească cu fluxul sanguin caracteristic, dar şi schimbarea la timp a acestor absorbante. Există absorbante externe şi absorbante interne (tampoanele intravaginale). Capacitatea de absorbţie este specificată printr-un număr de picături desenate pe ambalaj, începând de la flux redus (o picătură) până la flux abundent (cinci picături). În cazul absorbantelor interne (tampoanelor) se recomandă folosirea unui absorbant cu capacitatea minimă de absorbţie pentru caracteristica fluxului sanguin. Adică, dacă fluxul este de „două picături”, nu se foloseşte absorbant de „trei picături” în ideea că „absoarbe mai bine”.
Este bine să se alterneze folosirea tampoanelor intravaginale cu perioade de folosire a absor¬bantelor externe, mai ales în perioada zi-noapte: ziua absorbant intern, noaptea absorbant extern, dar şi ca alternanţă a ciclurilor menstruale: o perioadă cu absorbante numai cu absorbante externe. Ideea este că organismul încearcă interiorul vaginului sângele menstrual.
Este important ca atât tampoanele, cât şi absorbantele externe ore. Dacă sunt purtate mai mult, în ele se pot dezvolta infecţii care
Oricum, fiecare femeie are nevoi personale, aşa că nu există ceea ce priveşte folosirea unor produse pentru perioada sângerării comportamentul în această perioadă este influenţat de cultură şi are. Important este să se menţină o stare de curăţenie şi să se folosească absorbante curate.
