Interviu cu dr. GALINA LEȘCO, șefa Centrului național de resurse în servicii de sănătate prietenoase tinerilor ”NEOVITA”, președinte al Asociației ”Sănătate pentru tineri”
În anul 2024 au existat 14 cazuri de suicid în rândul adolescenților, iar pentru prima dată numărul fetelor a fost egal cu cel al băieților, conform Biroului Național de Statistică. Situația din 2024 deși este, numeric, mai mică decât în anii 2016 și 2017, rămâne o problemă gravă, sunt copii care nu ar fi trebuit să își piardă viața.
Deținem și alte date, la fel care necesită atenția noastră: o treime dintre adolescenți prezintă semne de iritabilitate și schimbări de dispoziție, iar un sfert se confruntă cu simptome de anxietate, conform cercetării HBSC din 2022, realizată o dată la patru ani.
Problema sănătății mintale și a riscului de suicid la adolescenți rămâne serioasă, mai ales în contextul actual de incertitudine socială, umanitară și globală. Serviciile de sănătate pentru tineri oferă sprijin prin consultații psihologice în centre, la telefon – Support Line 0 800 800 22, prin intermediul unui chatbot – YK Chat – sau a echipelor mobile care se deplasează în instituții, centre, tabere, acolo unde sunt solicitate.
Pe toate aceste căi, adolescenții pot adresa întrebări și primi răspunsuri de la specialiști. Chiar dacă chatboturile sunt utile, se recomandă consultarea specialiștilor în domeniu, deoarece opiniile pot fi diferite și un profesionist este cel mai în măsură să ofere ajutor real.
Care comportament al adolescentului este un semnal de alarmă?
Părinții, profesorii și colegii trebuie să fie atenți la semne precum retragerea socială, iritabilitatea, autoizolarea, scăderea performanțelor școlare, diminuarea interacțiunilor sociale sau apariția unor simptome fizice nespecifice, cum ar fi durerile de cap, de stomac sau de spate. Aceste semnale pot indica faptul că adolescentul are nevoie de sprijin.
Simptomele menționate nu indică întotdeauna un risc de suicid și pot apărea și la adolescenți sănătoși. Totuși, dacă persistă pe o perioadă de trei-patru săptămâni, este necesară consultarea unui specialist. În adolescență, riscul de suicid nu poate fi prevăzut cu precizie, deoarece uneori comportamentul suicidar apare spontan, ca urmare a unui factor declanșator. În același timp, situația se poate ameliora rapid atunci când adolescentul primește sprijin și se simte valorizat.
Cum acționăm când ne îngrijorează comportamentul adolescentului?
Adolescenții, tinerii și părinții sunt încurajați să apeleze la servicii de sprijin atunci când observă schimbări persistente în comportament sau în starea emoțională, care durează mai mult de câteva săptămâni. Este normal să se discute chiar și despre gânduri negative sau suicidare, iar prima discuție de suport poate fi un pas decisiv în schimbarea situației. Este important ca adolescenții să știe că sunt apreciați și sprijiniți, acest lucru reducând riscul comportamentului suicidar.
De multe ori, comportamentul suicidar al adolescenților este o reacție la o situație traumatizantă sau la un sentiment de singurătate accentuată. Tentativele de suicid pot fi un strigăt de ajutor, prin care adolescentul dorește să fie văzut și recunoscut. Mesajul principal este că simplul fapt de a transmite adolescenților că sunt importanți și că cineva le este alături reprezintă un pas crucial în prevenirea tragediilor.
Ce trebuie să știm și să facem ca să nu se formeze o prăpastie între părinte și copilul său adolescent?
Un aspect esențial în prevenție este rolul părinților de a fi un „container” emoțional pentru copiii lor. Aceștia trebuie să aibă capacitatea de a asculta și absorbi emoțiile copilului, inclusiv cele negative, fără a-și pierde echilibrul. Dacă adolescentul se descarcă acasă prin plâns, țipete sau alte manifestări, acesta este un semn bun și – că are încredere în părintele său și simte că poate împărtăși acestuia stresul acumulat. Problema apare atunci când părinții reacționează exagerat sau rigid la emoțiile copilului, ceea ce îl face pe adolescent să nu mai comunice, pentru a nu-i răni. Astfel, chiar și în familii unde părinții oferă cele mai bune condiții materiale, adolescentul poate recurge la suicid dacă nu se simte cu adevărat văzut și auzit.
Capacitatea de „conținere” a emoțiilor adolescentului nu înseamnă a le rezolva în locul lui, ci a fi suficient de stabil pentru a le primi și procesa împreună. Părintele trebuie să funcționeze asemenea unui burete care absoarbe emoțiile negative, oferind siguranță și sprijin.
